Experimentul Vasilica

Toata lumea il stie pe Vasilica. Tu il stii pe Vasilica? NU?! Nu se poate. Vasilica bre. Pfff. Hai ca iti zic cine e Vasilica.

Povestea lui incepe o data cu momentul in care omul a inceput sa mearga in doua picioare, acum mult mult timp. Vasilica asta a fost acolo si a pus piedica, spre veselia tutor involuatilor de pe vremea aceea. Lucru amuzant e ca lumea l'a uitat sau l'a trecut vederea. Si totusi el a ramas pe loc, uitandu'se la ei inexpresiv. Sa nu ma intelegeti gresit: si el s'a amuzat, dar s'a amuzat asa fara expresie, ca si cum ar fi fost mort. Oricum toata lumea il considera mort, asta in momentele in care el era luat in considerare.
Sa trecem peste momentele alea si sa inaintam putin in timp. Vasilica a avut un rol crucial in dezvoltarea armelor si uneltelor. Da... A fost acolo... din nou, la fel de inexpresiv si "mort".
As putea spune despre Vasilica ca este nemuritor, statornic, cu toate ca nu e chiar asa. Vasilica asta se reinventeaza singur, il reinventeaza altii, transforma, se transforma si este transformat. Nu stiu exact cat de mult ii convine treaba asta, dar nu are nici o reactie. Poate ar trebui sa isi dezvolte o coloana vertebrala. Vorbeam cu cineva zilele trecute si am gasit o metoda, inca netestata, cred, cel putin nu de noi, cum sa obtii o coloana vertebrala. Metoda e de o simplitate copilareasca si este cam asa: se ia un bat si se infinge in cur, cat ma tare si mai adanc. Revenind la Vasilica. Hai sa ii facem coloana. Este o problema: nu ii gasim curul. Nu se poate! Toata lumea are un cur sau macar un orificiu buco-anal, ceva acolo. Vasilica nu are sau nu am gasit noi. Ne mai gandim. Poate nu ii trebuie... poate nu vrea. Dar pentru numele zeilor! Nu reactioneaza! Ce vrea Vasilica asta? Ii fericit, il doare, e trist? Da'l dracului! Il luam si il aruncam inapoi in raul in care l'am gasit. Sic! Stai acolo.